Pentru ca intre noi au ramas aceleasi scantei ca acum 15 ani cand te-am cunoscut, pentru ca nu te-am putut uri niciodata nici chiar atunci cand ai gresit, pentru ca te astept acasa tot atat de nerabdatoare, pentru ca ai o rabdare nesfarsita cu mine, pentru ca nu-ti place sa te tachinez si totusi ma lasi, pentru ca imi dai impresia ca nu ma iubesti deloc, pentru ca ma faci sa ma simt mai femeie decat toate femeile din lume, pentru ca nu ma faci sa ma simt a ta, pentru ca niciodata nu te stradui sa fii romantic si totusi esti, pentru ca ma faci sa rad cu pofta inainte de culcare, pentru ca ma certi, pentru ca nu tii mult supararea si pentru ca te stradui mereu sa devii"tu"si nu-ti reuseste niciodata, pentru ca tu esti tu si pentru ca nu-mi spui niciodata "te iubesc"dar mi-arati in fiecare zii, pentru ca glumesti mereu cu sentimentele si pentru ca nu ma iei in serios cand sunt furioasa.Pentru ca ma faci sa freamat.
Uite de ce te iubesc....
luni, 31 mai 2010
Despre lucrurile simple...fara nici o legatura cu Raduleasca
Sau despre cat de simpla e viata si cat de mult ne place s-o complicam.Sau despre vorbe, despre cuvinte rostite fara sa gandim, despre tipare intiparite in sistemul nostru logic care n-au nici o legatura cu structura noastra, sau cu gandurile noastre, despre cuvinte rostite tocmai pentru a ne ascunde mai bine gandurile.
Sau despre minciuni, care par in mintea noastra nevinovate, pentru ca ne e mai usor sa nu ne confruntam cu propriile noastre greseli, minciuni mici care vrem-nu vrem se transforma in minciuni mai mari, si mai multe, si mai multe si da, e adevarat daca minti trebuie sa-ti dezvolti o memorie de elefant dar in definitiv ce faci cu memoria?Pastrezi lucruri neterminate, ascunse, in loc sa treci mai departe, sa te dezvolti, sa cresti frumos.In loc de asta incepi sa cresti stramb, sa accepti compromisuri, sa te mistuie dorul de simplitate.
Da.Vreau sa va spun despre cat de frumoasa si de minunata e viata, despre cat de simpla e si cat de usor e sa traiesti asa simplu pentru ca viata nu are intr-adevar nici un sens in mod special, viata are toate sensurile.
Sau despre minciuni, care par in mintea noastra nevinovate, pentru ca ne e mai usor sa nu ne confruntam cu propriile noastre greseli, minciuni mici care vrem-nu vrem se transforma in minciuni mai mari, si mai multe, si mai multe si da, e adevarat daca minti trebuie sa-ti dezvolti o memorie de elefant dar in definitiv ce faci cu memoria?Pastrezi lucruri neterminate, ascunse, in loc sa treci mai departe, sa te dezvolti, sa cresti frumos.In loc de asta incepi sa cresti stramb, sa accepti compromisuri, sa te mistuie dorul de simplitate.
Da.Vreau sa va spun despre cat de frumoasa si de minunata e viata, despre cat de simpla e si cat de usor e sa traiesti asa simplu pentru ca viata nu are intr-adevar nici un sens in mod special, viata are toate sensurile.
vineri, 21 mai 2010
Suntem martorii istoriei
Este a doua oara in viata cand am senzatia ca istoria se scrie sub ochii mei.Prima oara a fost in 89.Nu pot descrie cate sentimente si emotii am trait in acele clipe.Aveam insa 14 ani si nu constientizam pe deplin ca eram martor al istoriei.Stiu doar ca filmul acelor zile s-a derulat cu mare repeziciune si cand am inceput sa ma dezmeticesc am intrat in haos.Un haos care nu a durat foarte mult dar a fost suficient ca scara valorilor pe care o aveam pana atunci sa se rastoarne.
Unii dintre noi am incercat sa o reconstruim, altii ne-am pierdut pe drum, in graba cu care incercam sa traim, sa experimentam libertatea.Am trait mult timp in graba si in stres, in goana dupa mai multi bani, pozitii sociale mai inalte.Cert este insa un lucru:am pierdut TIMP.Curios este faptul ca aveam credinta ca ne trebuie foarte multe desii nu ne lipsea decat timpul.Timpul de a asculta, timpul de a iubii, timpul de a avea grija de noi, de fiinta noastra.Intr-un cuvant am uitat de noi.Am uitat ca traim printre stele,ca pasim pe lumina uneia si ca doar ni se pare ca este noroi la picioarele noastre.Am uitat de suflet, am uitat de spirit, am uitat de afectiune, am uitat de iertare.
Azi traiesc din nou istoria.Ati observat ca dispar in fiecare zi banii?Cred ca suntem martorii unui nou inceput.Si mai cred ca deja multi dintre noi ne-am trezit in sfarsit si reconstruim cu repeziciune o alta scara a valorilor in varful careia vom pune FIINTA.Pentru simplul fapt ca El ne-a facut dupa chipul si asemanarea lui.Pentru simplul fapt ca este un creator bun care ne-a dat libertatea de a alege pentru ca are incredere in noi ca suntem buni in esenta si vom stii sa ne intoarcem pe calea cea buna.
Unii dintre noi am incercat sa o reconstruim, altii ne-am pierdut pe drum, in graba cu care incercam sa traim, sa experimentam libertatea.Am trait mult timp in graba si in stres, in goana dupa mai multi bani, pozitii sociale mai inalte.Cert este insa un lucru:am pierdut TIMP.Curios este faptul ca aveam credinta ca ne trebuie foarte multe desii nu ne lipsea decat timpul.Timpul de a asculta, timpul de a iubii, timpul de a avea grija de noi, de fiinta noastra.Intr-un cuvant am uitat de noi.Am uitat ca traim printre stele,ca pasim pe lumina uneia si ca doar ni se pare ca este noroi la picioarele noastre.Am uitat de suflet, am uitat de spirit, am uitat de afectiune, am uitat de iertare.
Azi traiesc din nou istoria.Ati observat ca dispar in fiecare zi banii?Cred ca suntem martorii unui nou inceput.Si mai cred ca deja multi dintre noi ne-am trezit in sfarsit si reconstruim cu repeziciune o alta scara a valorilor in varful careia vom pune FIINTA.Pentru simplul fapt ca El ne-a facut dupa chipul si asemanarea lui.Pentru simplul fapt ca este un creator bun care ne-a dat libertatea de a alege pentru ca are incredere in noi ca suntem buni in esenta si vom stii sa ne intoarcem pe calea cea buna.
joi, 20 mai 2010
Despre Iertare sau cum am invatat sa uit...
E adevarat.Nu ne nastem invatati.Trebuie sa invatam toata viata.
Dar, ca sa fim mai pregnanti in noi insine trebuie sa invatam sa iertam .De cate ori nu am spus ca am iertat?Cate situatii imposibile nu am intalnit in viata in care am fost aproape obligati sa iertam?De cate ori nu am rostit cuvantul iertare, doar l-am rostit?
Insa adanc in sufletul nostru nu am trecut niciodata mai departe de acel moment.Doar l-am ascuns cat mai departe in noi.Si parca , de cate ori scotoceam adanc si dadeam peste el, ne rusinam sa descoperim ca inca exista.Si, de fapt, nu iertasem.Doar rostisem un simplu cuvant.Cu adevarat n-o facusem insa niciodata.
Mai tarziu, dupa lectii nenumarate de viata, dupa oameni pe care i-am intalnit si carora nu le-am vazut niciodata rostul in viata mea, am inteles in sfarsit:nu poti ierta niciodata fara sa uiti.
Doar rostesti cuvinte....
Am ajuns la o bifurcare istorica a drumului omenirii.Trebuie sa ne indreptam cat mai repede pe o alta cale decat cea pe care am mers pana acum(calea descendenta).Trebuie sa gasim in noi puterea de a refuza sa facem din criza sociala, financiara, politica si de mediu o criza a noastra, a sinelui.Ar fi bine sa gasim repede o traiectorie ascendenta.Alegerea ne sta in fata iar hotararea pe care o vom lua va depinde de valorile, convingerile, viziunea noastra dar...mai ales de etica noastra.
Si aceasta incepe cu"...si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostrii..."
Dar, ca sa fim mai pregnanti in noi insine trebuie sa invatam sa iertam .De cate ori nu am spus ca am iertat?Cate situatii imposibile nu am intalnit in viata in care am fost aproape obligati sa iertam?De cate ori nu am rostit cuvantul iertare, doar l-am rostit?
Insa adanc in sufletul nostru nu am trecut niciodata mai departe de acel moment.Doar l-am ascuns cat mai departe in noi.Si parca , de cate ori scotoceam adanc si dadeam peste el, ne rusinam sa descoperim ca inca exista.Si, de fapt, nu iertasem.Doar rostisem un simplu cuvant.Cu adevarat n-o facusem insa niciodata.
Mai tarziu, dupa lectii nenumarate de viata, dupa oameni pe care i-am intalnit si carora nu le-am vazut niciodata rostul in viata mea, am inteles in sfarsit:nu poti ierta niciodata fara sa uiti.
Doar rostesti cuvinte....
Am ajuns la o bifurcare istorica a drumului omenirii.Trebuie sa ne indreptam cat mai repede pe o alta cale decat cea pe care am mers pana acum(calea descendenta).Trebuie sa gasim in noi puterea de a refuza sa facem din criza sociala, financiara, politica si de mediu o criza a noastra, a sinelui.Ar fi bine sa gasim repede o traiectorie ascendenta.Alegerea ne sta in fata iar hotararea pe care o vom lua va depinde de valorile, convingerile, viziunea noastra dar...mai ales de etica noastra.
Si aceasta incepe cu"...si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostrii..."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
