Nimic nu e intamplator?

In fiecare zi mi se intampla cate ceva. Mi se par cel putin surprinzatoare toate aceste lucruri care mi se intampla si de cele mai multe ori nu am timp sa fiu suficient de socata de ele.Aparent nimic nu are logica.Mi se pare de cele mai multe ori ca traiesc un fel de teatru-absurd.
Totusi, dupa cateva zile totul incepe sa capete un rost.
Atunci cand mi-am intalnit sotul nimic nu mi-a spus ca el va fi "acel".N-a fost nici macar dragoste la prima vedere.Si totusi dupa ceva timp am inteles de ce l-am cunoscut tocmai atunci.
Am cunoscut multi oameni.Oameni care aparent nu aveau ce sa caute in viata mea.Oameni care nu faceau parte din lumea mea.Oameni pe langa care as fi trecut probabil cat mai repede.Acei oameni mi-au schimbat viata, mi-au schimbat mai mult: mecanismul gandirii.
Si dupa atatea intamplari, dupa ce viata mi-a dovedit ca nimic nu este intamplator inca ma mai mir de ceea ce mi se intampla.Nimic nu e intamplator?

Prieteni

Nu stiu decat atat:cine nu-mi mai e prieten nu mi-a fost niciodata.Nu pot spune despre un prieten:gata, pana azi mi-ai fost prieten , de azi nu-mi mai esti. Indiferent ce mi-ar face totdeauna eu ma voi gandi la el intr-un mod special.Si, cu siguranta il voi judeca mereu mai aspru(asa cum fac intotdeauna cu prietenii).
Prietenii sunt de multe ori mai apropiati decat rudele.Pe acestea din urma nu ni le alegem.Ne trezim cu ei.Dar prietenii...
Cu prietenii e altceva.Prin petreceri, prin necazuri, printre franturi de viata, ei ne sunt alaturi mereu.De aceea sunt atat de rari.De aceea se ajunge atat de greu la statutul de prieten.
Niciodata, dar niciodata n-am sa uit prietenii.Pentru ei as fi in stare de orice.Si vreau sa cred ca si ei pentru mine.Si chiar de n-ar fi asa, nu-mi luati iluzia .
Cine nu-mi mai e prieten, nu mi-a fost niciodata.