Azi am aflat solutia Guvernului Boc:sisteaza alocatiile copiilor.
Uraaa
Am invins criza.Nu mai avem nevoie de imprumutul de la FNI.
UN GUVERN DE IDIOTI
AUCH E ales de romani.Oare poporul are conducatorii pe care-i merita?Atunci cu siguranta nu ma simt romanca....
vineri, 19 februarie 2010
Mai aveti nevoie de noi?
Acum 2 ani ne-am apucat , ca tot bucuresteanul get-beget(asta-i al meu sot nu eu)sa facem o casa mai la tara, undeva in zona Campinei.Si ca tot romanul ne-am luat cateva tepe(cu echipele de constructori, cu furnizorii de materiale, cu vecinii, etc).Si bineinteles am ramas fara bani.
Ca tot romanul(fraier)am recurs la o solutie foarte simpla:am facut un imprumut.La o banca de traditie:BCR.
Toate bune pana aici dar nicidecum frumoase.Am suportat cu stoicism toate mizeriile pe care le implica relatia unui cetatean roman cu orice banca din Romania:functionari plictisiti, neatenti, mojici ,contract facut in asa fel incat nu-ti dai seama de implicatiile lui, plicuri cu extrase care nu ajung niciodata la adresa la care trebuie, si din ce in ce mai multi bani.De dat.Bancii.BCR-ului.
acum o luna am intarziat cu plata ratei.Au inceput telefoanele.La inceput unul pe zi.Apoi din ce in ce mai multe.Pe zi.
Pana azi .O domnisoara m-a sunat la 9.00 din partea unei societati de recuperare.Mi-a vorbit frumos la inceput.Apoi, vazand ca nu marsez la cerintele sale si nu alerg sa dau in cap unuia pe strada pentru a-i lua banii aferenti ratei mele a inceput subtil sa ma ameninte.
Ca nu voi mai putea face niciodata un imprumut(Doamne-ajuta), ca dosarul meu va fi trimis spre executare silita, etc.
Apoi a inceput din nou sa se roage de mine sa fac cumva sa platesc.Azi.Degeaba i-am explicat ca nu am acesti bani .Ea a inceput sa-mi dea solutii
"-Dar nu aveti parinti?Nu v-ar putea imprumuta acestia cu bani?Nu?Nici prieteni?Cum nici vecini?In conditiile acestea restanta dvs va creste cu 3,9 lei pe zi"
La aproximativ o ora ma suna alta domnisoara evident cu aceeasi problema.Incerc sa nu ma enervez si ii comunic ca am vorbit deja cu colega dumneaiei dar nu vrea decat sa o ascult si pe ea.O ascult timp de 10 min timp in care imi debiteaza ca pe o poezie tot ceea ce imi spusese colega ei mai inainte si apoi inchide.
Surpriza.Peste o alt ora suna un domn.De la aceeasi firma.Ii comunic tremurand ca am vorbit cu doua colege ale lui iar el imi raspunde nonsalant ca nu-l intereseaza .Atunci izbucnesc
-"Acolo ori sunteti toti bolnavi ori sunteti toti certati intre voi."Si trantesc telefonul.
Mi-a crescut brusc tensiunea(nici nu stiam ca posed asa ceva,noroc cu BCR-ul,acum stiu).
Si stau si ma intreb:
-Bai idiotilor,aveti nevoie de noi vii sau morti?
Ca tot romanul(fraier)am recurs la o solutie foarte simpla:am facut un imprumut.La o banca de traditie:BCR.
Toate bune pana aici dar nicidecum frumoase.Am suportat cu stoicism toate mizeriile pe care le implica relatia unui cetatean roman cu orice banca din Romania:functionari plictisiti, neatenti, mojici ,contract facut in asa fel incat nu-ti dai seama de implicatiile lui, plicuri cu extrase care nu ajung niciodata la adresa la care trebuie, si din ce in ce mai multi bani.De dat.Bancii.BCR-ului.
acum o luna am intarziat cu plata ratei.Au inceput telefoanele.La inceput unul pe zi.Apoi din ce in ce mai multe.Pe zi.
Pana azi .O domnisoara m-a sunat la 9.00 din partea unei societati de recuperare.Mi-a vorbit frumos la inceput.Apoi, vazand ca nu marsez la cerintele sale si nu alerg sa dau in cap unuia pe strada pentru a-i lua banii aferenti ratei mele a inceput subtil sa ma ameninte.
Ca nu voi mai putea face niciodata un imprumut(Doamne-ajuta), ca dosarul meu va fi trimis spre executare silita, etc.
Apoi a inceput din nou sa se roage de mine sa fac cumva sa platesc.Azi.Degeaba i-am explicat ca nu am acesti bani .Ea a inceput sa-mi dea solutii
"-Dar nu aveti parinti?Nu v-ar putea imprumuta acestia cu bani?Nu?Nici prieteni?Cum nici vecini?In conditiile acestea restanta dvs va creste cu 3,9 lei pe zi"
La aproximativ o ora ma suna alta domnisoara evident cu aceeasi problema.Incerc sa nu ma enervez si ii comunic ca am vorbit deja cu colega dumneaiei dar nu vrea decat sa o ascult si pe ea.O ascult timp de 10 min timp in care imi debiteaza ca pe o poezie tot ceea ce imi spusese colega ei mai inainte si apoi inchide.
Surpriza.Peste o alt ora suna un domn.De la aceeasi firma.Ii comunic tremurand ca am vorbit cu doua colege ale lui iar el imi raspunde nonsalant ca nu-l intereseaza .Atunci izbucnesc
-"Acolo ori sunteti toti bolnavi ori sunteti toti certati intre voi."Si trantesc telefonul.
Mi-a crescut brusc tensiunea(nici nu stiam ca posed asa ceva,noroc cu BCR-ul,acum stiu).
Si stau si ma intreb:
-Bai idiotilor,aveti nevoie de noi vii sau morti?
vineri, 12 februarie 2010
Pentru cei la fel ca mine
\Cred ca voi trai multa vreme cu imaginea ta,Mirela.Si simt nevoia sa spun asta si celorlalti.Am nevoie de aceasta spovedanie publica.Am nevoie sa auda si restul oamenilor ca pe pamantul asta bun sau rau ai trait si tu.Nu te-am cunoscut in profunzime.
La inceput m-a mirat faptul ca aveai aproape aceeasi varsta ca si mine.Nu mi-a venit sa cred.Semanai cu o pustoaica de 18 ani.Erai destul de tacuta.Tacerea ta mi s-a parut atunci intelepciune.Mai tarziu am crezut ca erai deprimata si de aceea incercam sa te fac sa razi, sa glumesti.Abia mai tarziu, cand tu plecasesi deja, am inteles ca era resemnare, abandonare, singuratate.
Inca mai cred ca nimic in viata nu este intamplator,de aceea cred ca tu Mirela ai aparut asa scurt in viata mea pentru a ma invata ceva.Vreau sa stii, acolo unde te aflii acum, ca prezenta ta mi-a schimbat putin viata.Si la fel ca tine si alti ingeri:Madalina,....
Acum sunt mai buna, mai rabdatoare, mai umila...
Ma uit in jurul meu si ma minunez:toti prietenii,toate cunostintele mele stiu perfect ce vor sa faca cu viata lor.Ba mai mult:au scopuri precise, au reguli de viata, au pana si reguli pentru a traii impreuna cu sotul(sotia).
Mi-am propus si eu anumite lucruri, am incercat sa traiesc cu anumite scopuri.Culmea este ca atunci cand aproape reuseam parca cineva imi dadea toata viata peste cap.Parca voia sa imi demonstreze ca viata rade in hohote de toate planurile mele.Ciudat cat de singura ma simt printre oameni.
Si totusi as vrea un semn de la voi.Spuneti-mi ca toate astea nu mi se intampla doar mie.
La inceput m-a mirat faptul ca aveai aproape aceeasi varsta ca si mine.Nu mi-a venit sa cred.Semanai cu o pustoaica de 18 ani.Erai destul de tacuta.Tacerea ta mi s-a parut atunci intelepciune.Mai tarziu am crezut ca erai deprimata si de aceea incercam sa te fac sa razi, sa glumesti.Abia mai tarziu, cand tu plecasesi deja, am inteles ca era resemnare, abandonare, singuratate.
Inca mai cred ca nimic in viata nu este intamplator,de aceea cred ca tu Mirela ai aparut asa scurt in viata mea pentru a ma invata ceva.Vreau sa stii, acolo unde te aflii acum, ca prezenta ta mi-a schimbat putin viata.Si la fel ca tine si alti ingeri:Madalina,....
Acum sunt mai buna, mai rabdatoare, mai umila...
Ma uit in jurul meu si ma minunez:toti prietenii,toate cunostintele mele stiu perfect ce vor sa faca cu viata lor.Ba mai mult:au scopuri precise, au reguli de viata, au pana si reguli pentru a traii impreuna cu sotul(sotia).
Mi-am propus si eu anumite lucruri, am incercat sa traiesc cu anumite scopuri.Culmea este ca atunci cand aproape reuseam parca cineva imi dadea toata viata peste cap.Parca voia sa imi demonstreze ca viata rade in hohote de toate planurile mele.Ciudat cat de singura ma simt printre oameni.
Si totusi as vrea un semn de la voi.Spuneti-mi ca toate astea nu mi se intampla doar mie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
