E adevarat.Nu ne nastem invatati.Trebuie sa invatam toata viata.
Dar, ca sa fim mai pregnanti in noi insine trebuie sa invatam sa iertam .De cate ori nu am spus ca am iertat?Cate situatii imposibile nu am intalnit in viata in care am fost aproape obligati sa iertam?De cate ori nu am rostit cuvantul iertare, doar l-am rostit?
Insa adanc in sufletul nostru nu am trecut niciodata mai departe de acel moment.Doar l-am ascuns cat mai departe in noi.Si parca , de cate ori scotoceam adanc si dadeam peste el, ne rusinam sa descoperim ca inca exista.Si, de fapt, nu iertasem.Doar rostisem un simplu cuvant.Cu adevarat n-o facusem insa niciodata.
Mai tarziu, dupa lectii nenumarate de viata, dupa oameni pe care i-am intalnit si carora nu le-am vazut niciodata rostul in viata mea, am inteles in sfarsit:nu poti ierta niciodata fara sa uiti.
Doar rostesti cuvinte....
Am ajuns la o bifurcare istorica a drumului omenirii.Trebuie sa ne indreptam cat mai repede pe o alta cale decat cea pe care am mers pana acum(calea descendenta).Trebuie sa gasim in noi puterea de a refuza sa facem din criza sociala, financiara, politica si de mediu o criza a noastra, a sinelui.Ar fi bine sa gasim repede o traiectorie ascendenta.Alegerea ne sta in fata iar hotararea pe care o vom lua va depinde de valorile, convingerile, viziunea noastra dar...mai ales de etica noastra.
Si aceasta incepe cu"...si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostrii..."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu