Ma uit cu surprindere in jurul meu si vad doar disperare.Niciodata nu am simtit in jurul meu atata renuntare, atata descurajare, atatea deceptii.Tot mai multi renunta la omenie, la iertare, la bucurie si pune in loc pesimism.Tone de pesimism.Nici nu mai stiu de cand nu am mai vazut un om razand cu pofta.Nici nu mai stiu de cand nu am mai urmarit o emisiune buna(excluzand una singura care-i destul de rara).Ma intreb oare unde a disparut ambitia, incapatanarea, vointa de a dovedi ca suntem oameni si ca tot ce se intampla in jurul nostru noi plasmuim si ca realitatea este a noastra si este asa cum noi o facem.
Cred cu certitudine ca cel care ne-a creat a fost bun cu noi si refuz sa concep ca suntem doar papusi in mainile sortii.
Asta oare n-ar trebui macar sa ne puna pe ganduri?Pentru ca asa incepe totul.O realitate este mai intai gandita si gandind-o o facem sa devina adevar...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu