A fost o vreme cand imi doream cate ceva cu incrancenare.O vreme cand orice mi se parea permis atata timp cat nu credeam ca fac vreun rau.
Azi privind inapoi imi dau seama ca, fara sa vreau am facut si rau celorlalti chiar daca eu credeam ca nu.N-a trecut atat de mult timp de atunci si totusi ceea ce ieri mi se parea bun azi nu-mi mai pare la fel.
Probabil ca exista o varsta a inocentei, o varsta a incrancenarii, o varsta a relaxarii, o varsta a contemplarii si oare si o varsta a intelegerii?
N-am de unde sa stiu dar cu siguranta ceea ce azi mi se pare bine maine nu va mai fi la fel.
Oare exista si o varsta a renuntarii sau asta se cheama in termeni de specialitate Alzheimer?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu